|
|
un articol interesant pe care il recomand spre citire tuturor!
Conspiratorii din "Cercul Pinay" si "Safari Club
"Cercul Pinay" sau "Cercul Atlantic" - cum mai este cunoscuta gruparea - reprezinta o organizatie secreta de dreapta, conceputa pentru operatiuni politice clandestine, formata in 1969 de fostul prim-ministru francez Antoine Pinay, membru fondator al organizatiei "Bilderberg". Potrivit analistilor, "Cercul Pinay" constituie, de fapt, o aripa conspirativa a organizatiei internationale "Bilderberg". O retea de influenta "invizibila", specializata in "schimbari guvernamentale", "lovituri de stat", si "operatiuni sub acoperire". "Cercul" numara printre membrii sai oameni politici, generali, ofiteri de informatii (activi sau retrasi) din Vest, care au legaturi si cu alte organizatii ale dreptei: WACL (World Anti-Communist League), "Heritage Foundation", Western Goals, Freedom Association, Opus Dei, Jonathan Institute etc. Asadar, "Cercul Pinay" este o organizatie "sora" cu "Bilderberg", insarcinata sa conduca la indeplinire proiectele Bilderberg, pe linie secreta. Printre membrii importanti ai "Cercului Pinay" se numara Henry Kissinger, Zbigniew Brzezinski si David Rockefeller, care fac parte si din "Council for Foreign Relation", "Comisia Trilaterala" "Bilderberg" si "Royal Institute of International Studies" (RIIA). Specializat in schimbari de guverne prin actiuni de "influenta" (propagandistice) de mari proportii, in lovituri de stat, ca si in operatiuni de destabilizare ale unor state - cu un pronuntat caracter de dreapta - "Cercul" are la activ o serie de succese impresionante, cum ar fi: propulsarea ca prim-ministru a lui Margaret Thatcher; sprijinul acordat in campania prezidentiala din 1980 lui Ronald Reagan; asasinarea lui Olof Palme in Suedia, si a lui Lady Di in Tunelul Alma din Paris; compromiterea lui Edward Heath in Marea Britanie si a lui Gough Whitlam in Australia; lovituri de stat si asasinate in serie in Africa. Exista insa si doua succese majore: tentativa esuata de asasinare a lui Gadhafi; si pierderea puterii de catre sahul Iranului, Reza Pahlavi, in 1979. Printre membrii notabili ai "Cercului Pinay" s-au numarat: William Colby (director al CIA), Nicholas Elliot (sef departament MI6), colonelul Botta (serviciul secret elvetian), Stefano Delle Chiaie (membru important al SISMI italian), Giulio Andreotti (prim ministu italian, membru si al Propaganda Due, recent condamnat cu suspendare pentru legaturi cu Mafia), generalul Antonio De Spinola (liderul pucistilor portughezi), Silva Munoz (fost ministru sub Franco, si membru important al lui "Opus Dei" , Franz Josef Strauss (liderul liber-democratilor vest-germani, ani de zile prim-ministru al Bavariei, fost ministru al Apararii), contele Alexandre De Maranches (director al SDECE-ului francez in anii '70) Charles Pasqua (fost ministru de Interne francez), Monseniorul Brunello (agent Opus Dei). Unele din actiunile "Cercului Pinay" (mai ales in Africa) sunt derulate sub steagul altei organizatii conspirative de dreapta, franceze, "Safari Club".
De la "Safari Club" la "Cercul Pinay"
Partea franceza a "Cercului Pinay" este reunita sub auspiciile lui "Safari Club", care actioneaza mai ales in spatiul francofon. Doug Vaughan s-a ocupat de "Safari Club" intr-un articol din 1993, publicat de "Covert Action Quarterly". Potrivit lui Vaughan, "Safari Club" precede "Clubul Pinay". Format inca din anii '60, de contele Alexadre De Maranches, ca un consortium intre SDECE francez (Service de Documentation Exterieure et de Contre Espionnage), serviciul secret egiptean al lui Anwar Sadat (reteaua Marwan), politia secreta a sahului (Savak), serviciul secret al lui Saddam Hussein (Mukhabarat) si serviciul de informatii secrete al Arabiei Sadite condus de Kamal Adham, "Safari Club" a organizat lovituri de stat in Africa Centrala, Congo, Nigeria si Mali. Totodata, "Safari Club" s-a implicat in ample operatiuni de trafic cu arme, ceea ce a adus grupului miliarde de dolari. Bazele ideologice si de actiune mai indepartate in timp ale lui "Safari Club" au fost puse de "Service d'Action Civique" - in care Charles Pasqua a devenit un veritabil veteran - si "Main Rouge" (Mana rosie) care a eliminat mii de algerieni in anii '60. "Safari Club", potrivit lui Vaughan, "a complotat cu extrema dreapta portugheza rasturnarea presedintelui Seku Ture din Guineea, l-a asasinat pe Amilcar Cabral, liderul miscarii de independenta din Guineea-Bissau si l-a sustinut intens pe directorul Siad Barre in Somalia". Cand Francois Mitterand a venit la putere, in 1981, a declarat ca "SDECE a degenerat intr-un cuib de fascisti isterici, si militari reactionari". Un decret de la Elysée a desfiintat SDECE-ul in aprilie 1982, si a infiintat DGSE (Direction Generale de la Securite Exterieure), sub conducerea lui Pierre Marion, omul de incredere al lui Mitterand. Ceea ce nu spunea Mitterand, era faptul ca presedintele socialist francez avea un "cui" mare pe SDECE. In 1974, contele Alexandre De Maranche, director al SDECE, a dus o campanie furibunda in alegerile prezidentiale impotriva lui Mitterand - candidatul aliantei socialist-comuniste, sustinuta puternic de URSS - si in favoarea candidatului dreptei republicane, Valery Giscard D'Estaing, pentru succesiunea defunctului gaullist, Georges Pompidou. Pierre Marion a redirectionat sistemul de securitate al Frantei catre "spionajul industrial", cu ajutorul "Grupului Bull", "o companie de stat care se regaseste in orice punct al formidabilului complex militaro-industrial francez" (Mark Shernik). La randul sau, "Groupe Bull" si-a concentrat atentia catre firma americana "Honeywell" cu profil de informatica, care - intamplator - era si compania tutelara asupra lui "Alliant Tech Systems", cel mai mare producator de mine "anti-personal" din lume. Acest mic "detaliu" va avea mare importanta cand vom discuta asasinarea Printesei Diana - cunoscuta lumii pentru campania contra minelor "anti-personal" - si de ce asasinarea s-a produs in Franta. "Honeywell" si "Group Bull" au format un parteneriat, in anii '80, si au lucrat impreuna la multe proiecte militare franceze de mare importanta.
"Cercul Pinay" sau "Conspiratia tacerii"
Antoine Pinay a fost un om politic francez, extrem de influent in Europa si Statele Unite. Prim-ministru al Frantei in 1951, Pinay a luat parte, ca membru fondator, la reuniunea de la Oosterbeek (Olanda), din mai 1954, cand a fost creata organizatia "Bilderberg". In 1969 Antoine Pinay impreuna cu Jean Violet (un avocat care lucra pentru SDECE-ul francez) si cu arhiducele Otto Von Habsburg (mostenitorul tonului Austro-Ungariei), formeaza organizatia conspirativa "Cercul" si incep sa recruteze "oameni de influenta" din Occident. Conform lui Brian Crozier in "Free Agent" (Harper-Collins, 1994) - si presedinte al "Cercului" intre 1971 si 1985 - intentia, in 1969, era de a schimba climatul politic din Europa, favorabil stangii, printr-o campanie de propaganda (influenta) finantata in secret (mai ales de cercurile cu interese petroliere). Precum si de a crea un "serviciu secret privat" care sa lucreze in acest sens, in mod neoficial, folosind agentiile nationale de informatii.
Alt cercetator, Stephen Dorrill, in "Silent Conspiracy" (Mandarin, 1993) crede ca "Cercul" colabora si cu alte structuri clandestine, ca "Reteaua Gladio", o forta secreta paramilitara a SHAPE (Supreme Headquarters Allied Powers in Europe) din cadrul NATO, care urma sa poarte "razboiul de rezistenta" in cazul unei invazii sovietice in Occident. Robert Eringer, in "Global Manipulators" (Pentacle Book, 1980), sustine ca rolul "Cercului Pinay" era, totusi, sensibil diferit fata de cel al organizatiei paralele "Bilderberg". In timp ce "Bilderberg" fixa politica "Noii Ordini Mondiale", fiind mai mult un grup de discutii, "Cercul" intervenea in transpunerea acestei politici prin "actiuni directe". De aceea, in "Cerc" prevalau ofiterii de informatii din diverse tari occidentale, generalii NATO, si bancherii legati de dreapta politica, pe care o sustineau prin finantari masive. Pana in 1975, nici macar nu s-au stiut, oficial , de existenta "Cercului Pinay". Cele 1.500 de documente ale lui "Institute for the Study of Conflict" (Institutul pentru Studiul Conflictului) - institutie fondata de "Cerc" - au oferit insa o prima imagine asupra "zonei" de preocupari.
Brian Crozier - denuntat ulterior ca agent CIA de Hans Langemann, un fost inalt functionar in BND (serviciul vest-german de informatii), prin "Memorandumul" din 8 noiembrie 1979 - era implicat, in acelasi timp, si in activitatea altui grup conspirativ, legat de "Cerc" desemnat doar printr-o cifra, "61". Crozier, in "Free Agent", face doar referiri eliptice la acest grup secret, "61", despre care exista, in general, putine referinte. In intentia de a purta "campanii internationale pentru discreditatea persoanelor ostile". "Cercul" a inregimentat si un numar de ziaristi din SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia, Spania sau Suedia, penetrand astfel si mass-media.
Propulsarea lui Reagan si Thatcher - doua mari succese ale "Cercului Pinay"
Brian Crozier in cartea "Free Agent" - in fapt, autobiografia sa - dezvaluie o intreaga strategie a "Cercului" si a serviciilor secrete occidentale de a propulsa "oameni ai dreptei" in functii supreme, asa cum au fost presedintele american Ronald Reagan si primul ministru britanic Margaret Thatcher (supranumita si "Madonna armamentului". In autobiografia sa, Brian Crozier - presedintele "Cercului" intre 1971 sI 1985 - arata ca in 1980 s-a deplasat in California, unde s-a intalnit cu Ronald Reagan, si cu care a pus la punct sprijinul "Cercului" in alegeri, precum si colaborarea secreta ulterioara. Crozier afirma ca in perioada campaniei electorale americane din 1980, a tinut o legatura stransa cu William Casey (membru al "Cercului Pinay", seful campaniei electorale a lui Reagan, ulterior director al CIA. In "Lobster", nr.17/1988, se sustine ca, dupa victoria in alegeri a lui Reagan, acesta l-a desemnat pe unul din oamenii sai apropiati, William A. Wilson, cu misiunea de a tine legatura secreta cu "Cercul" si cu grupul "61". La reuniunea anuala a "Cercului Pinay" - tinuta in mare secret la 28-29 iunie 1980, la Zürich, imediat dupa traditionalul "summit" din luna mai al "Bilderberg" - s-a discutat in mod prioritar "despre o serie de masuri pentru a sustine campania electorala a candidatului Reagan contra lui Carter". Nicholas Elliott scrie in "Lobster", nr.18/1989, ca, in acest context, "Cercul Pinay" a colaborat cu candidatul la vicepresedintie, George Bush, fost director al CIA in Administratia Gerald Ford.
In mod similar, "Cercul" s-a implicat si in propulsarea si sustinerea ca prim-ministru britanic a lui Margaret Thatcher. Ziaristul David Teacher, un cercetator atent al activitatii "Cercului", sustine in "Lobster" nr. 18/1989, ca "In jurul lui 1975 un surprinzator numar de membri ai guvernului britanic erau supravegheati de propriile servicii secrete, datorita ideilor prea radicale". Teacher prezinta si o serie de programe de "destabilizare" promovata de "Cerc", sau in care "Cercul" se considera ca a fost implicat:
1) eforturile MI6 (britanic), impreuna cu CIA si BOSS (serviciul secret sud-african), de a-i schimba pe prim-ministrii Harold Wilson, Edward Heath ca si pe liderul liberal, Jeremy Thorpe (vezi Stephen Dorrill si Robin Ramsay, "Smear!", Fourth Estate Ltd, 1991); 2) sustinerea "Operatiunii Chaos" a CIA, precum si programul de infiltrare si asasinate in randul radicalilor de stanga din SUA, COINTELPRO, al FBI; 3) promovarea si sustinerea "scandalului financiar", si a altor operatii de destabilizare, contra prim-ministrului australian Gough Whitlam, impreuna cu CIA si SIS pentru refuzul sau de a reinnoi acordul UK-USA (un program de supraveghere si informatii printr-o retea de sateliti apartinand National Security Agency, impreuna cu GCHQ britanic, DSD-ului australian, CSE canadian, si CSSB-ul neo-zeelandez). Mai putin reusita a fost tentativa "Cercului" de promovare a liderului de dreapta bavarez Franz Joseph Strauss in functia de cancelar al R.F. Germania, din anii '70. Epoca era dominata de Partidul Social-Democrat si de liderul acestuia, Willy Brandt. In anii razboiului, Willy Brandt (nume real Herbert Frahm) a actionat in cadrul "Orchestrei rosii" a GRU (spionajul militar sovietic) din Scandinavia (Norvegia si Suedia) reluandu-si cetatenia germana abia in 1948, sub pseudonimul Willy Brandt. Primar al Berlinului, ministru de Externe si apoi cancelar, Willy Brandt a promovat la sfarsitul anilor '60 "Ost-Politik", o politica de "destindere" cu Estul comunist, politica inspirata de un alt fost colaborator la Radio Moscova, E. Bahr. A fost silit sa demisioneze din functia de cancelar in urma scandalului provocat de Gunter Guillaume, secretarul sau particular, dovedit agent STASI (spionajul est-german), si refugiat ulterior in RDG.
"Cercul Pinay" implicat in asasinarea lui Olof Palme
In 1987, cotidianul suedez "Dogens Nyheter" dezvaluia ca "Sectia 03" din SAPO (servicul secret suedez) fusese implicata in asasinarea prim-ministrului suedez Olof Palme. Premierul social-democrat - un critic inversunat al razboiului din Vietnam, si care oferise refugiu "dezertorilor" americani - intretinea legaturi secrete cu URSS, deghizate drept "politica de destindere". Pe de alta parte, "Sectia 03" era ingrijorata ca Olof Palme fusese pus la curent de KGB cu amploarea traficului clandestin de arme al SAPO cu Iranul. "Sectia 03" fusese sustinuta in actiune de CIA si "Cercul Pinay". Biografia lui Olof Palme il aseza printre cei urmariti de "Cerc". Socialist, membru de frunte in "Uniunea Internationala a Studentilor" (UIS) - organizatie de front a URSS, cu sediul al Praga, finantata si infiltrata de agentii de influenta ai KGB - UIS si-a tradat simpatiile comuniste inca din anii '50, prin sustinerea nord-coreenilor in razboiul cu Statele Unite (1950), prin lupta contra "Planului Marshall", prin ofensiva fara precedent impotriva primelor structuri ale Europei Unite si prin "Festivalurile Tineretului si Studentilor". Este demn de remarcat ca, printre alti conducatori ai UIS, s-a numarat si Ion Iliescu, impreuna cu secretarul Komsomolului de la Moscova si sef al "Sovietului Studentilor si Aspirantilor Straini din URSS", Alexadr Selepin, viitor presedinte KGB (1958). Cei din organizatiile de front mai erau denumiti si "submarini ai Moscovei". In aceste conditii, Olof Palme a primit misiunea de la sovietici de a forma, la inceputul anilor '50, o organizatie internationala paralela, a studentilor, care sa absoarba "nemultumitii" din UIS. Palme a fondat imediat "Conferinta Internationala a Studentilor" (CIS), cu sediul la Stockholm, si aceleasi obiective ca UIS. Din punct de vedere politic, Olof Palme aparea "Cercului" si CIA, ca un fel de Willy Brandt "scandinav".
Complotul "Cercului" contra Printesei Diana
Alt inamic al "Cercului" a devenit Diana, Printesa de Wales, fosta sotie a mostenitorului tronului britanic. Campania ei impotriva minelor "anti-personal" i-a costat pe fabricantii americani si francezi multe milioane de dolari. Cum aratam, baza complexului militaro-industrial francez este data de parteneriatul "Honeywell-Groupe Bull", apropiat "Cercului Pinay". Compania americana de informatica "Honeywell" patroneaza si firma "Alliant Tech Systems", unul dintre cei mai mari producatori de mine "anti-personal" din lume. Moartea Printesei Diana - a carei reanchetare va incepe in curand - s-a produs in momentul cand Administratia Clinton urma sa expedieze armament - printre care si mine "anti-personal" - musulmanilor din Bosnia, in valoare totala de 400 de milioane de dolari. Tot in acel moment, Franta incheiase un contract petrolier cu Iranul in valoare de 2 miliarde de dolari, urmand ca plata sa se faca in armament, printre care si mine "anti-personal". Cel putin 3 membri ai "Cercului Pinay" o cunosteau foarte bine pe Printesa Diana: Henry Kissinger, George Soros si multi-miliardarul Sir James Goldsmith. Kissinger a avut o intalnire cu Diana in decembrie 1996, la o petrecere de sponsorizare organizata la "Cerebral Palsy". Potrivit relatarii Barbarei Walters, Kissinger a avut atunci o discutie serioasa cu Diana. George Soros i-a oferit avioane particulare Dianei, pentru calatoriile sale. Tot Soros, insa, asigura avioanele cu care se transportau clandestin, arme pentru musulmanii din Bosnia. Diana avea o lunga relatie de prietenie cu familia miliardarului Sir James Goldsmith. Legaturile lui James Goldsmith cu "Cercul" sunt dezvaluite de Robin Ramsay, in "Brian Crozier, the Pinay Circle, and James Goldsmith", din "Lobster", nr.17 din noiembrie 1988.
Henry Kissinger, George Soros si James Goldsmith au incercat, zadarnic, sa o determine pe Diana sa renunte la actiunile sale pentru interzicerea internationala a minelor anti-personal. Momentul actiunii Dianei s-a suprapus, in chip nefericit, cu razboiul din Bosnia. Regiune din fosta Iugoslavie, pe care Diana a vizitat-o, si unde planuia sa desfasoare actiunile sale contra minelor "anti-personal". Printre marturiile scrise prezentate judecatorului francez Herve Stephan - insarcinat cu anchetarea tragicului "accident" din august 1997 - se afla si cea a fostului ofiter MI6, Richard Tomlison, cel care a deconspirat numele a 116 agenti ai MI6. Dupa ce arata ca soferul cuplului Dodi Al Fayed-Diana, francezul Henri Paul, se afla pe statul e plata al MI6 - fiind controlat de ofiterii John Langman si Richard Sperman -, Richard Tomlison scrie, in marturia sa: "La sfarsitul lui 1992, cand razboiul din fosta Iugoslavie devenea tot mai important, am inceput sa lucrez la operatiunile din Serbia. In acest timp l-am cunoscut pe dr. Nicholas Bernard Frank Fishwick, nascut in 1958, ofiterul MI6 insarcinat cu opertaiunile in Balcani. La una din intalnirile cu dr. Fishwick, acesta mi-a aratat un document de trei pagini, care la o cercetare mai atenta s-a dovedit a fi schita unui plan de asasinare a liderului sarb, presedintele Slobodan Milosevici. Planul, in intregime dactilografiat, atasat unui proces verbal, sugera ca era un document oficial...Acest plan continea argumentarea politica pentru asasinarea lui Milosevici, urmata de trei schite, propuse in vederea atingerii acestui scop. Cred, cu fermitate, ca al treilea dintre aceste scenarii contine informatii care ar putea fi utile in stabilirea mortii lui Henri Paul, a Printesei de Wales si a lui Dodi Al Fayed. Acest al treilea scenariu sugera ca Milosevici putea fi asasinat prin provocarea unui accident automobilului sau. Dr. Fishwick a propus ca accidentul sa fie provocat intr-un tunel deoarece spatiul inchis al tunelului ar fi permis ca accidentul sa fie suficient de violent pentru a provoca moartea prin rani grave, si ar fi redus posibilitatea prezentei unor martori independenti. Dr. Fishwick a mai sugerat ca un mijloc prin care se putea provoca accidentul ar putea fi dezorientarea soferului, cu ajutorul unei arme stroboscopice care lansa flash-uri luminoase, orbitoare - instrument utilizat de fortele speciale, pentru dezorientarea pilotilor de elicoptere ori a teroristilor - si in utilizarea caruia ofiterii MI6 sunt instruiti in cursul antrenamentelor. Pe scurt, acest scenariu prezinta similaritati remarcabile cu circumstantele si marturiile privind accidentul in care au murit Printesa de Wales, Dodi Al Fayed si Henri Paul". Sa adaugam ca, printre circumstantele misterioase ale "accidentului", s-a numarat si "stingerea inexplicabila a luminilor din tunelul D'Alma", in momentul cand Mercedesul princiar a intrat, cu 170 km/h, in interior. Ca si faptul ca, in conducerea lui MI6 se afla multi membri ai "Cercului Pinay", printre care Nicholas Elliot sau Colin McColl, seful MI6 in august 1997, momentul "accidentului".
Pe langa traficul cu arme cu musulmanii din Bosnia, "Cercul Pinay" s-a implicat si in furnizarea unor arme performante regimului Saddam Hussein din Irak. Aceasta se intampla in cursul razboiului Iran-Irak (1981-1988), cand Statele Unite si Occidentul il sprijineau pe Saddam, contra regimului fundamentalist de la Teheran. Cel putin doi membri ai Cabinetului lui Margaret Thatcher - membri si in "Cercul Pinay" - Jonathan Aitken (secretar de Stat pe atunci in ministerul Apararii) si Paul Channon (secretar de Stat la Departamentul Comertului si Industriei) au facilitat - la vremea aceea - traficul de arme cu regimul Saddam Hussein.
Presedintele actual al "Cercului Pinay" - Lord Norman Lamont - are relatii sus-puse si in Romania
Caderea comunismului nu a intrerupt activitatea "Cercului Pinay", dar a reorientat-o. In 1990, reuniunea secreta a "Cercului" a avut loc la somptuosul hotel "Al-Bustan", din Oman. Reuniunea i-a inclus pe Jonathan Aitken (in acel moment, ministru britanic al Apararii, cu procura). Alan Clarke (secretar de Stat la Aparare), Lord Julian Amery, seicul Qaboos (guvernator al Omanului), generalul Norman Schwarzkoph (comandantul Fortelor Aliate din Golf), Paul Channon (secretar de Stat in Departamentul Comertului si Industriei), pe seful serviciului secret olandez, un amiral francez, plus alti fosti sau actuali sefi din serviciile secrete membre NATO etc. (vezi Alan Clarke, "Diaries", Phoenix, 1994). Obiectivul "anti-comunist" disparand, membrii reuniunii "Cercului Pinay" s-au concentrat asupra politicii viitoare a grupului.
In 1990, in Oman, s-a stabilit ca "Cercul" sa actioneze pe viitor contra guvernelor - si personalitatilor - apreciate ca avand o atitudine "minimala" fata de investitiile internationale. Cu alte cuvinte, avand o atitudine "ostila" sau "ne-educabila", fata de economia de piata si cerintele "Noii Ordini Mondiale". Printre participanti s-a numarat si Alan Clarke, din ministerul britanic al Apararii, care cativa ani mai tarziu (1994), a scris in "Diaries" ("Jurnale" ca "Cercul Pinay" a fost, de fapt, fondat de CIA. Actualul presedinte al "Cercului" este Lordul Norman Stewart Hughson Lamont. Un articol din "The Observer", semnat de Jamie Doward din 6 aprilie 2003, dezvaluia ca Norman Lamont, fost ministru de Finante si membru conservator al Parlamentului, este un personaj controversat al vietii politice si de afaceri din Marea Britanie. Dupa ce s-a retras din politica pentru a intra in afaceri, Norman Lamont a fost numit la conducerea Bancii "NM Rothschild", de unde s-a retras in 1995. In acest timp, actualul presedinte al "Cercului Pinay" a condus simultan mai multe firme - "The Taiwan Investment Trust", "ECIT Finance", "Equity Consort", "First Phillipine Security" - care au sfarsit, toate, in lichidare. Actualmente, Norman Lamont lupta din greu pentru a recastiga increderea in cazul firmei sale "Galileo Innovations". De fiecare data, Lamont a supravietuit scandalurilor si anchetelor datorita influentei "Cercului Pinay". In momentul de fata, Lordul Norman Lamont este consultant la firma "Rotch", a fratilor Robert si Vincent Tcengiz, doi miliardari iranieni. In acelasi timp, Norman Lamont mai este directorul lui "Scottish Annuity & Life Holdings", o companie de asigurari cu sediul in Bermuda. In sfarsit, Norman Lamont conduce "Balli Group" companie cu mari interese si in Romania. Conform lui "Observer" din 6 aprilie a.c., ca director al Camerei de Comert Romano-Britanice, Lamont a organizat o receptie in onoarea presedintelui Ion Iliescu, sponsorizata de Virenda Rastogi, un milionar interesat de siderurgie, care acum face obiectul anchetei lui "Serious Fraud Squad". O alta receptie, organizata in aceeasi calitate, care i-a avut invitati pe primul-ministru roman, Adrian Nastase, si pe Patricia Hewitt (secretar in Departamentul Comertului si Industriei), a fost sponsorizata de milionarul indian Lakshmi Mittal, care controleaza grupul "LNM". "Balli Group" si "LNM" - adica Lamont si Mittal - au participat si castigat, in urma cu cativa ani, licitatia pentru "SIDEX" Galati. Oferta de licitatie a fost, insa, sustinuta de o "scrisoare confidentiala" a lui Tony Blair catre Adrian Nastase, scrisoare care a starnit numeroase comentarii in mass-media din Marea Britanie si Romania, arata acelasi "Observer". Relatiile lui Norman Lamont in Romania par sa fie "sus-puse". Printre invitatii din ultimii ani ai "Cercului Pinay" s-a numarat insusi presedintele Ion Iliescu, sustine cotidianul britanic alaturi de sultanul Omanului sau de regele Hussein al Iordaniei. Unul dintre consilierii romani ai "Grupului Balli" este controversatul general Victor Stanculescu, recent achitat in procesul privind evenimentele din decembrie '89. Printre sponsorii importanti ai "Cercului" se numara si miliardarul irakian Nadhmi Auchi. Acesta s-a imbogatit in urma vanzarii de nave militare italiene casate - pe care Auchi le-a reconditionat si revopsit - Irakului, in 1980. Irakul, in schimb, a achitat navele ca "noi". Presedintele "Cercului Pinay", Norman Lamont, este, intre altele, directorul uneia dintre marile firme ale lui Auchi, "Compagnie Internationale de Participation Bancaires et Financieres", bratul financiar al lui "General Mediterranean Holdings", care controleaza "BNP Parisbas" si "Union Bank for Savings and Investment" din Iordania. In aprilie 2003, Auchi, membru al Partidului Baas din Irak, a fost arestat in Franta. In mai va incepe procesul sau, Auchi fiind acuzat de "coruptie", intr-un proces care implica si grupul petrolier francez "TotalFinaElf", cu mari interese in Irak. Auchi este acuzat, concret, de insusirea ilegala a unui comision, evaluat la 28 de milioane de lire sterline, din vanzarea unei rafinarii in Kuweit. Ca grup secret, asociat lui "Bilderberg", politica "Cercului Pinay" dupa 1990 nu mai urmareste atat "eliminarea stangii", ci pe sustinatorii "etatismului economic", ca si pe adversarii din intreaga lume ai "globalizarii" si celorlalte directive ale "Noii Ordini Mondiale"
scris de ziaristul Vladimir Alexe
|
|
.....